Lasagna

Lasagna cu ciuperci (propusă de Sorana, povestită de Oana)

Mâncarea asta e ca viața: strat peste strat, mai soft, mai hard, ar zice poetul 🙂 savoarea  vine de la ce pui înăuntru.

Dar nimic nu începe fără o cafea. Sau două. Presa mea face exact două cafele. Și noi suntem două în bucătărie. Cică dacă-s prea multe moașe, rămâne copilul cu buricul netăiat. Două s-a dovedit a nu fi prea mult(e): copilul Lasagna a fost moșit cu succes până la capăt (mă rog, până la ultima bucățică).

12443310_10154535664162080_115255117_o

După cafea, se purcede la adunatul ingredientelor, facem prezența astfel:

1 pachet de lasagne- pluralul de la lasagna (din alea care nu necesită fierbere)

2 caserole de roșii semi-cherry (roșiile dau mereu bine în poze)

l6

2 caserole de ciuperci champignon (porcini, la Bârlad?Ha!) albe și brune

1 legătură de rozmarin (legătura mea cu rozmarinul vine din Franța, unde l-am cunoscut personal și în viu, pe marginea drumului, în regiunea Minerve, în drum spre Carcassone. Am cărat acasă o tufă serioasă- pe care am mâncat-o-n fel și chip-și parcă niciun alt rozmarin n-a mai mirosit la fel. Poate și pentru că sudul Franței e pentru mine patria aromelor, a mâncărurilor și a traiului domestic.Mda! Poate la pensie!).

Mai jos e o poză cu buruieni franțuzești:

10583808_10208545664097253_964089004516543907_n

3-4 cepe

2 linguri de ulei

Câțiva căței de usturoi

400 g brânză (parmigiano reggiano – ce-mi place cum sună- sau cașcaval neaoș Bucovina de care am pus noi)

Sare și piper

Ingrediente pentru Bechamel

Aici discuția poate fi mai largă, pentru că unora le place bechamel, bechamel mucho, caz în care se dublează cantitățile:

2 linguri de făină

½ pachet unt

2 căni cu lapte (jumătate de litru)/ smântâna pur și simplu nu a fost o opțiune pentru noi

2 lingurițe (mici, de hrănit bebe) cu nucșoară

Sare și piper (alb?)

Alcătuirea umpluturii nu e mare lucru: am spălat ciupercile (noi am avut o dezbatere scurtă asupra beneficiilor și pierderilor curățării acestora de piele și am decis pentru curățare), le tai în patru dacă nu-s foarte mari.

12516923_10154535664137080_873242986_o

Asemenea am procedat cu roșiile. Am pus rozmarin peste roșii nu doar pentru poză: au mers intim în oală, peste ceapa tăiată și călită și peste ciuperci.

12528718_10154535664437080_1250414254_o

Maglavaisul arată la un moment dat așa, dar nu disperați:

1916229_10208545816421061_7006201789850158617_n

Noi l-am lăsat să scadă considerabil (nu putem ști cât timp a durat tărășenia pentru că două femei în bucătărie au de discutat diverse și interminabile). La un moment dat ne-am amintit că avem ceva pe foc, am gustat, am pus sare și piper și am zdrobit cei 4-5 căței de usturoi. Am gustat iar și ne-am declarat mulțumite de rezultat. Drept pentru care am mers la pasul doi: bechamelul.

Nu trebuie să știi multă franceză ca să-ți iasă bechamelul, dar eu m-am asigurat, prin prezența Soranei, odată în plus 🙂  Asta și pentru că, în secundar, eu am doar Română și n-aș fi vrut să stric o mâncare cosmopolită cu un rântaș.

Ei, dar câte gospodine știu cum îl cheamă pe numele mic? Aud? Louis! Louis de Bechamel  e domnul  pentru care a fost făcut sosul (era un domn cu bani, desigur, pentru că și mie mama mi-a gătit, dar n-a blagoslovit nicio mâncare cu numele meu). Nu numai că avea bani, dar lucra cu bani, fiind un fel de  șef la fisc pe la 1670. Așa! Iar autorul sosului se numea François Pierre de la Varenne și cică ar fi influențat bucătăria franceză, fiind un profesionist al oalelor vremii. Tadam!  Trăiască Wikipedia în limbile cunoscute nouă!

Pentru sos am avut nevoie de o tigaie; am pus în ea untul, am călit făina (acest proces se numește dextrinizare, da?!) și am amestecat  bine cu telul (nu de alta, dar nu voiam să mâncăm făină crudă), am adăugat laptele cald spre fierbinte și am amestecat până s-a omogenizat. Le-am mai fiert puțin împreună, amestecând viguros și la final am adăugat un praf de sare, piper și nucșoara (care cică e bună și în cafea; noi o terminasem). Bechamelul ar trebui să aibă consistența unei smântâni fine; pentru lasagna merge și un pic mai gros.

12873497_10154535664477080_585345571_o

Brânza am ras-o pe răzătoarea mare și am lăsat-o-n așteptare în castron. Castronul e fotogenic, brânza, nu!

l2

Așteptarea nu i-a fost lungă pentru că, odată desăvârșit bechamelul, am trecut la joacă: în tava de copt am pus un strat de sos, peste care am așezat foile de lasagna, peste foi, mâncărică de ciuperci din belșug peste care am presărat brânză, apoi  iar foi, iar sos și tot așa până la ultimul strat care a fost bechamel și brânză rasă.

la1

la3

1278889_10154535669057080_507414186136832361_o

La cuptor a stat până a-nceput să miroase în casă a mâncare. Rumenită corespunzător, cu brânza topită apetisant pentru o ultimă poză (care au fost mai multe), lasagna noastră a ieșit în lume.

12039113_10154535670742080_8789760930366660077_o

Ne-am documentat și lasagna cu ciuperci merge cu vin roșu de Languedoc (tot sudul Franței, dacă sunteți prin zonă) sau Pinot Noir. Noi n-am avut!

Concluzia? E mai mult pentru fete! Băieții, fără excepție, au amușinat, au gustat și au protestat: „Fără carne?!”

poza blog lasagna bun

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s