nou: genul cinic

~ DMITRI: GENUL CINIC – Dmitri Miticov – Cartea Românească 2015 ~

(citită de vreo trei ori de Sorana)

De ceva vreme îmi zumzăie prin minte două gânduri:

  1. să recomand aici și altceva decât proză – poezie (ceea ce voi face astăzi), jurnal, jurnal de călătorie (am pe listă o carte grozavă), teatru și cărți „de specialitate”, dar pe înțelesul tuturor: istorie, fizică, psihologie, biologie;
  2. să recomand, pe cât posibil, scriitori români și, iarăși pe cât posibil, contemporani, pentru că ei sunt cei care, în fond, au nevoie să fie citiți, iar noi, ca cititori, avem nevoie să știm cine, ce și cum scrie în România zilelor noastre.

Azi reușesc să îndeplinesc ambele criterii: Dmitri Miticov s-a născut în 1980 la Târgoviște, a făcut Matematica la Brașov, trăiește în București și lucrează în sectorul bancar.

Cine (mai) citește poezie și de ce? Eu citesc pentru că mă ajută să înțeleg diverse chestii mai bine. Poate părea ciudat, pentru că lumea pleacă din școală cu ideea că poezia e treaba aia încurcată pe care trebuie să o descurce ca să ia o notă. Trebuie să aflăm neapărat ce a vrut poetul să spună. Să-l punem pe masa de disecție și să-l deschidem. Ce-o fi având înăuntru? Ce mecanism îl face să alăture cuvintele în felul ăsta? De obicei, niciunul. Poetul, ce dezamăgire, e la fel ca mine și ca tine. Și pe dinăuntru, și pe dinafară.

Volumul este foarte ordonat. Ni se spune de la bun început că modul în care ni se vor prezenta lucrurile este unul cinic („care dă pe față, cu sânge rece, fapte sau gânduri condamnabile, care calcă, fără sfială, regulile moralei, de conviețuire socială și de bună-cuviință” – http://www.dex.ro). Nu vom fi menajați. Se discută despre estetic și etic versus cinic și despre epic, liric și dramatic versus, iarăși, cinic. Ce trebuie să pară versus ceea ce este. Ce trebuie să învățăm versus ce ar trebui să știm. Lucruri în concordanță cu care să ne trăim viața. De peste tot se aude un trebuie ironic. Ironic, dar și trist. Nu purificator, nu moralizator, ci care cumva limpezește gândurile și, paradoxal, te ajută să poți funcționa etic și estetic în continuare, pentru că acum poți accesa, chiar și numai în intimitate, genul cinic.

„Este estetic să rămâi fără prieteni/Urmându-ți principiile./Aproape ca un tablou/cu flori în vază și pere căzute neglijent pe mușama/de frumos.” (1.Estetic)

„Cert este că toate referatele școlare/Se pun de acord asupra unui lucru:/existența noastră morală/ne distinge față de animale./Test de autoevaluare:/ce fel de persoană ar trebui să fiu?” (2. Etic)

„Să scrii despre estetic și etic, abia asta/e cu adevărat cinic.” (3. Cinic)

„În adolescența lui zgomotoasă și nebună, dar practic/sterilă, Dmitri a umblat după câteva fete./La șaisprezece ani de la Târgoviște la Sibiu./La optsprezece, de la Brașov la Blaj./La douăzeci, de la Brașov la București./Momente estetice./Pasiune și dragoste/mai puțin, mai mult geografie.” (7. O scurtă istorie estetică a lui Dmitri)

„Lirism e să îi spui te voi iubi până când o să mor./Dar cum ar fi să mori chiar acum./Uite cât lirism.” (Mari drame nu)

„Cineva te întreabă ce faci,/îi răspunzi-bine./Dar bine ultima dată a fost când./E exact așa cum te-au învățat: deși pare simplu,/înțelesul comunicării este plin de substrat.” (Modul sarcastic 1. Limbajul)

„Ce e frica. Mergi și mergi și mergi,/ajungi în pădure, te așezi pe iarbă, între copaci/și aștepți să se întunece, s-a întunecat. Uite frica.” (Modul sarcastic 4. Definițiile)

„Un om se poate obișnui cu el însuși/într-un asemenea grad/încât fericirea să însemne cinci minute de pauză/pe drumul către serviciu, dimineața,/în stația de autobuz cu alveolar unde oamenii/somnoroși, adunați să aștepte troleul,/văd omul la costum prin geamul lateral/cum a lăsat mâinile de pe volan în poală.” (2. Etic e epic)

Limbajul simplu, neîncărcat de adjective sau de adverbe este atuul principal al acestor poeme. Mesajul rămâne astfel clar și dureros și cititorul are încredere că nu va fi cruțat.

„Azi, sub stâlpii de iluminat, o strălucire micuță a alunecat/pe fisura parbrizului, tăcut și curat./Pe fața lui Dmitri nici un mușchi nu s-a mai mișcat,/ca altădată. N-a fost nici o emoție în aerul parfumat/de odorizantul agățat de oglindă,/poate doar în gândul de acum, dacă țineți neapărat./În fine, e cinic, e minunat.” (7.O scurtă istorie estetică a lui Dmitri)

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s