Salată cu piept de rață și sos hoisin

Pregătită de Sorana și Oana

Povestită de Oana

Până pe la 30 de ani, pentru  mine, salata însemna roșii, ceapă, castraveți, eventual o mână de frunze de lăptuci! Și asta doar în sezon! Eram în aeroport la Frankfurt când totul s-a schimbat: o escală de câteva ore și o foame pe măsură m-au făcut să cercetez atent galantarele mâncătoriilor din zonă. Meniurile cu cartofi din belșug și sosuri terne nu au stârnit în est europeanul din mine nici o urmă de interes; în schimb, salatele divers colorate, cu frunze, legume, semințe și nuci, fâșii de carne și stropi de ulei, vinegretă sau maioneză light m-au fermecat iremediabil!

Și astfel, am ajuns să reevaluez salata, s-o adopt, s-o transform în meniu principal.

Asta este și salata de față: o masă de prânz colorată și sățioasă!

Sunt câteva etape în pregătirea salatei și voi prezenta ingredientele astfel:

Pasul 1: pere și alune de pădure glasate

1-2 pere

100g alune prăjite

o crenguță de rozmarin

2 linguri de miere

2 linguri de apă

Pasul 2:

1 piept de rață

sare, piper

Pasul 3: sosul hoisin

1 linguriță de miere

1 lingură de unt de arahide

1 lingură de sos de soia

1 lingură de oțet de orez (de mere am avut noi)

sare, piper

opțional, dar cu gust bun: 1 cățel de usturoi fin tocat

Pasul 4:

o mână de frunze de spanac tânăr

un gogoșar bine copt

o sfeclă roșie de mărime medie- fiartă/ coaptă

o țelină mică rasă

 

Pasul 1 poate fi făcut și cu câteva zile înainte

Am feliat perele cât mai fin, alunele le-am prăjit. Într-o crăticioară am pus mierea, rozmarinul și apa; când amestecul a început să fiarbă am adăugat perele și le-am lăsat 5 minute (sosul trebuie să acopere perele). Am scos perele cu o spatulă și le-am așezat frumos, să nu se rupă pe hârtie pergament într-o tavă. Le-am lăsat la foc mic, în cuptor cam o oră. Apoi le-am scos din cuptor și le-am lăsat tot în tavă până s-au răcit complet. Când sunt reci trebuie să fie casante.

În sosul rămas am pus alunele prăjite, tot 5 minute și le-am scos tot pe hârtie pergament să se răcească. După ce s-au răcit, cu un cuțit bine ascuțit (deși mai bun ar fi fost un ciocan de șnițele) le-am tăiat în bucăți mari și le-am lăsat în castron.

 

Pasul 2

Am scos pielea de pe pieptul de rață și am prăjit-o în tigaie. Carnea am crestat-o pe ambele părți și am prăjit-o în grăsimea lăsată de piele. Am asezonat-o cu sare și piper și am pus-o la cuptor într-un vas de yena, unde, în 30 de minute a fost gata.

Am scos-o și am feliat-o cât mai subțire și am trecut la

Pasul 3

Sosul hoisin e un sos chinezesc pentru carne, care se poate cumpăra ca atare, dar nu la Bârlad 🙂

Așa că, ne-am aventurat să-l facem în casă. Am găsit pe net grămezi de rețete și ne-am oprit la asta. Am amestecat toate ingredientele menționate (miere, unt de arahide, oțet, sare și piper) și am realizat că nu aveam sos de soia 😦

L-am sărit, dar nu vă sfătuiesc s-o faceți, am adăugat usturoiul și am terminat sosul, care la noi arăta așa:

 

Pasul 4

Spanacul spălat bine, gogoșarul și sfecla  feliate și țelina rasă au mers în castroane separate, astfel încât, fiecare să-și (pro)porționeze salata după plac.

sal21

Salata asta e un fel de mâncare în sine, merg alături, cel mult, câteva felii de pâine prăjită (caldă): e combinația de dulce-sărat, cu texturi mixte (e și crănțănicioasă, zice fiu-meu) și tare plăcută ochiului.

Au ieșit patru porții. Sorana, care nu e fan rață, a declarat că e prea mult de pregătit pentru o salată! 🙂

Ai mei din casă au lăudat rața, au criticat hoisin-ul că e prea dulce, au făcut oooo! la prezentare! 🙂 și au mâncat tot!sal18

 

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s