prima dragoste a Giniei

~Vara de neuitat – Cesare Pavese – Polirom, 2015 –

traducere de Mara Chirițescu ~

(citită de Sorana)

Prietenie sau iubire? Roman sau povestire?

Un roman ca o povestire mai lungă, despre prietenia dintre Ginia, care începe să înțeleagă cum stă treaba cu dragostea, și Amelia, care deja știe prea multe despre ea.

Am rămas cu impresia că povestea este spusă în șoaptă, de cineva care o privește pe Ginia de după o perdea: îi aflăm gesturile și uneori chiar și gândurile, dar ne dăm seama că, de fapt, nu știm mai nimic despre ea, totul pentru a înțelege, la un moment dat, că ne aflăm exact în punctul în care este și ea. Și ea este la fel de confuză și probabil că simte aceeași frustrare neclară ca cel care citește.

Pavese reușește să dea cititorului senzația că, deși neimplicat în povestire, e Ginia, și asta nu pentru că ar înțelege, ci tocmai pentru că, la fel ca ea, nu înțelege sau înțelege doar părți din tot, părți pe care nu știe cum să le așeze ca să obțină o imagine clar. Viața cotidiană, gesturile mici, vara, vara care trece, acțiunile descrise fără încărcătura adverbelor, toate acestea alcătuiesc un tablou simplu, dar misterios.

 – De mine nu-ți pasă deloc? îl întrebă Ginia.

Atunci Guido o strânse de braț.

– Tu nu ești vara. Tu nu știi ce înseamnă să faci un tablou. Ar trebui să mă îndrăgostesc de tine ca să devii inteligentă. Și-atunci aș pierde timpul. Trebuie să știi că un bărbat lucrează numai dacă are prieteni care îl înțeleg.

– Niciodată n-ai fost îndrăgostit? îl întrebă Ginia fără să-l privească.

– De voi, femeile? N-am timp.

 

Erau unele clipe când, pe stradă, Ginia se oprea, pentru că simțea deodată până și parfumul serilor de vară, culorile și zgomotele și umbra platanilor. Se gândea la ele în mijlocul noroiului și al zăpezii și stătea pe la colțuri fremătând de dorințe. „Va veni sigur, anotimpurile există întotdeauna”, dar i se părea cu neputință să vină tocmai acum când era singură. „Am îmbătrânit, asta e. Tot ce-i frumos a luat sfârșit.” […] Și tocmai în seara aceea sosi Amelia. Când i-a deschis, Giniei nu-i venea să-și creadă ochilor. […]

– Să mergem unde vrei tu, îi zise Ginia. Condu-mă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s