Bijuterii

Laura Pamfiloiu: Povești cu nasturi & Pălăria bunicului meu

Editura Via, Cluj-Napoca, 2014 & 2016

(citite de Sorana)

Care sunt șansele ca tu, profă de engleză de la Bârlad, să mergi la un curs la malul mării și să te întâlnești cu o profă de engleză din celălalt capăt al țării, de la Cluj, care să-ți spună că vara asta a descoperit un blog fain, care se cheamă „Cimbru literar”? Am rămas cu gura căscată, evident. Și mi-a crescut inima, desigur.

Asta a fost dimineață. Aveam ceva vreme până la curs, așa că am mers împreună să ne plimbăm pe plajă și am povestit de una, alta. După-amiază a venit la mine cu două cărți, mai bine spus cu două bijuterii, pentru că atât sunt de frumoase, atât poveștile din ele, cât și ilustrațiile. Așa cum remarca unul dintre colegii de aici, cărți-obiect. Sunt minunate de citit copilului tău, de făcut cadou (și mie mi-ar plăcea să primesc așa cărți cadou!) și chiar de lucrat pe ele la clasă, de exemplu. „Povești cu nasturi” are la sfârșit o pagină de exerciții creative pentru cei mici, dar să știți că atunci când am citit „Din buzunarul crocodilului iese un gând bun. Scrie-l.” și mie mi-a fugit mintea la gândul bun al crocodilului 🙂

„Povești cu nasturi” are trei povestiri: „Năsturelul fermecat”, „Aventura unei pensule” și „Crocodilul cu buzunare”. Emoționante sunt toate trei, dar preferata mea este povestea crocodilului pofticios care-și plimbă minunata haină cu buzunare pline de amintiri peste tot, în căutare de noi amintiri, evident.

„Pălăria bunicului meu” este scrisă cu nostalgia celui căruia îi este dor de copilărie:

Pe atunci erau zile urs, zile melc și zile omizi. Bunicul îmi povestea despre ele:

– Zilele urs sunt zile blânde și pufoase. Au gust de caramele și se lipesc de tine așa cum ți se lipește jucăria de pijamale și nu-ți mai dă drumul până dimineață. Sunt zile în care nu îți vine să deschizi fereastra de frică să nu fugă, le ții strâns și le ascunzi în șosete colorate care îți țin de cald multă vreme…

[…] Ei bine, tocmai asta era… eu nu voiam să cresc. Mai ales mare. Așa că mă ascundeam în contrabasul bunicii și mă gândeam că atâta timp cât încap în el, nu trebuie să cresc. El mă ține strâns în brațe.

[…] Plecam din nou. Părul meu ud și aroma de piersici rămânea acolo, în nisipul fin și fierbinte, peticele de hârtie se rătăceau printre temele încă nescrise: știam că urmează anotimpul așteptării.

Ți se face dor de cărțile Laurei imediat ce le termini, dar le mai poți citi o dată și te poți pierde în desenele grozave ale Cristinei Barsony și ale Flaviei Chiper.

1-Laura.JPG

 

Advertisements

One Comment Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s