Viața secretă a lui Daisy Fitzjohn

Viața secretă a lui Daisy Fitzjohn

Tania Unsworth

Traducere Alina Popescu

Editura Corint Junior, 2016

Citită de Oana și Max

E aproape vremea de culcare și la noi în casă cineva freamătă: Max abia așteaptă o nouă serie de aventuri care să-l facă „să simtă adrenalina” (nu știu de unde o fi auzit asta:)).

Tocmai am terminat Viața secretă a lui Daisy Fitzjohn și sper că următoarea carte pregătită pentru seara asta va fi la fel de captivantă.

„-Daisy e admirabilă!” zice Max.

„-E curajoasă, iar ce face ruda aia a ei e îngrozitor!”

Daisy are 11 ani și n-a ieșit niciodată de pe domeniul Brightwood Hall unde locuiește doar cu mama ei. În momentul în care mama nu se mai întoarce de la cumpărături, Daisy se trezește nu singură, ci cu un intrus pe proprietatea imensă, cu multe cotloane care ar putea-o ajuta să scape dar și înfunda definitiv.

Conacul are zeci de camere în care n-a pășit vreodată, culoare secrete și nenumărate, aparent inutile, „cutii ale zilei” alcătuite de mama sa pentru a nu pierde amintiri. Parcul e o junglă cu cai vorbitori și chiar un prieten imaginar răsare la timp pentru a o ajuta pe Daisy să ia cele mai bune decizii. Viața mamei, neștiută (așa cum se întâmplă de obicei copiilor) i se relevă, ca într-un puzzle, pe care rezolvându-l reușește să înțeleagă relația familiei sale cu James Gritting -intrusul-, vărul sărac ce-și revendică, violent, moștenirea conacului.

Discursul persuasiv al alui Gritting abundă în referiri la posibile accidente și la nebunia care apare la câteva generații în familia lor, astfel încât Daisy e tentată să creadă că mama sa, cu opțiunea sa de a trăi departe de lume, cu tinerețea marcată de un accident tragic, „ar fi avut Nebunia”. Dar toate indiciile pe care le adună de prin „cutiile zilei” o ajută să-și facă o imagine clară asupra lui Gritting și a intențiilor sale.

Ritmul cărții e alert, totul e palpitant și micul meu ascultător a pendulat între teama că Daisy n-o să reușească să scape și să-și regăsească mama și admirația pentru fiecare reușită pe muchie de cuțit. Finalul o ajută pe Daisy „să-și păstreze Forma ”: „Ce îi spusese True? În final, tot ce contează e să-ți păstrezi Forma… Nu era o ucigașă. Nebunia o ocolise fără s-o atingă în vreun fel. Trebuie să-mi păstrez Forma, își zise în gând.”

Gritting e pedepsit exemplar chiar de conacul pe care și l-a dorit atât de mult și care se prăbușește peste el.

Un adevărat roman polițist, Viața secretă a lui Daisy Fitzjohn i-a servit fiului meu, pe lângă plăcerea descoperirii ițelor încâlcite ale poveștii și lecția curajului unei puștoaice care învață să ia decizii pe cont propriu, să discearnă cine e prieten sau dușman și să acționeze în consecință.

Până la urmă, cititori mari sau mici, cu toții avem nevoie de eroi admirabili, nu?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s