Cât de devreme sau cât de târziu decizi să spui povești adevărate?

Bãiatul cu pijamale în dungi

John Boyne

Traducere Lucia Ostafi-Iliescu

Editura Rao 2013

Dintre toate cărțile adunate pentru Max, am ales sa citim „Băiatul cu pijamale în dungi”.

Bine sau rău, potrivit sau nu, i l-am arãtat lui Max pe Hitler- Fury în carte, i-am explicat că lumea a fost la un moment dat nebună și că au suferit din cauza rãzboiului cu toții și mai ales copiii.

Am citit-o cu sufletul la gurã: relatãri ale copiilor victime directe ale celui de-al II-lea Rãzboi Mondial mai citisem. Bruno însã e fiul de 9 ani al Comandantului și  perspectiva e a puștiului care, dacã la început nu știe, mai apoi refuză să știe cã este martorul unui lucru foarte rãu.

Ca orice puști, Bruno îsi venereazã tatãl, iar plecarea din casa mare din Berlin și mutarea în interes de serviciu la Out With (Auschwitz?) îi întãrește credința cã tatãl sãu e un om bun și cu o treabã importantã pentru care sacrificã nu doar confortul propriu, ci și pe al întregii familii.

Credința i se erodeazã în anul petrecut în casa de lângã gardul ghimpat: amintiri cu certurile pãrintești de dinaintea venirii aici, a vizitei lui Fury și a Evei în casa din Berlin, a dezamãgirii bunicii cu ocazia înaintãrii în grad a tatei și, mai ales, prietenia cu Schmuel de dincolo de gard, îl trag în toate pãrțile pe inocentul Bruno.

În casa din Out With, Bruno îl întâlnește pe locotenentul Kotler, un tânãr abia ieșit din adolescențã, dar de o duritate care-l sperie pe puști. La polul opus e Pavel, omul care curăță legume și servește la masã, și care, într-un moment de cumpãnã pentru Bruno, se dovedește a fi medic, dar Pavel dispare dincolo de gard imediat ce si-a terminat treaba.

Discutiile cu Shmuel sunt copilaresti si, desi ar dori, niciodatã nu pune întrebãri al cãror rãspuns l-ar face sã vadã cã oamenii de dincolo de gard nu poarta pijamale, ca sunt slabi nu pentru cã asa vor ei si ca nu au ales ei sa vina sa locuiasca la Out With.

Când copii vorbesc despre banderolele diferite pe care le poartã cei ca Shmuel si soldatii, Bruno spune:” Nimeni nu mi-a dar si mie o brasardã.”

“-Iar eu n-am cerut niciodatã sã port una, afirmã Shmuel.”

Într-o discutie cu Gretel, sora sa mai mare, Bruno vrea sa afle de ce se afla gardul acolo. Iar Gretel îi spune cã acolo sunt evrei (cuvânt nou pentru Bruno) si cã ei trebuie tinuti împreunã. ” -Ce e rãu în legãturã cu noi, cã nu putem sã mergem dincolo sã ne jucãm?”

“-Bruno … gardul nu existã pentru a ne opri pe noi sã mergem acolo. Existã pentru a-i opri pe ei sã vinã aici… pentru cã nouã nu ne place de ei, prostule!”

Piedestalul tatãlui se clatinã, dar nu cade: când este întrebat dacã vrea sã se întoarcã la Berlin cu mama, Bruno spune cã preferã sã rãmânã cu toatã familia unde sunt.

Si chiar dacã nu-i mai are pe vechii lui prieteni: Karl, Daniel si Martin, îi rãmâne prietenia si în numele ei pleacã împreunã cu Shmuel în cãutarea tatãlui acestuia, dispãrut în lagãr.

Pânã aici i-am citit lui Max, eu am citit pânã la capãt dar, la fel ca la Harry Potter, ma opresc într-un punct confortabil mie.  E timp sa fim dezamagiti mai tarziu 🙂

Can U blame me? So, do it!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s