Vremea visului

Peter Pan în Grădina Kensington

J.M. Barrie

traducere Nina Stănculescu

Editura RAO pentru copii, 2007

Citită de Oana și Max

Pentru că suntem la vremea convențiilor pe care, în ultimul timp, le simt cam forțate (reni zburători, moșnegi cu daruri, spiriduși binevoitori și „ Crăciunițe” sexi ), am decis că o convenție literară salvează momentul. Peter Pan e alegerea mea și a lui Max pentru sfârșitul de an. Acuși vine anul nou și simt că noi, adulții îl așteptăm mai nerăbdători decât copiii noștri care uneori se tem să se facă mari, să renunțe la a doua dorință, să treacă dincolo de joacă.

Toți copiii știu că mai întâi au fost păsări, că mamele trimit scrisori domnului Cronc  (Solomon-Cronc, corbul) și-i cer „unul bun”. „Și dacă lui Cronc îi place scrisoarea îi trimite unul de nota zece, dar dacă-l supără conținutul, atunci trimite unii caraghioși de tot. Ba uneori nu trimite niciunul, iar alteori trimite un cuib plin; totul depinde de toanele în care-l găsești.”

Sturzii cei veseli și gălăgioși sunt cei mai căutați iar mamele-păsări au mare grijă de ouăle care vor deveni niște copilași grăsuni și drăgălași. Iar rândunicile de casă sunt spiritele copiilor mici care au murit.„ Ele își clădesc cuiburile totdeauna sub streașina caselor în care locuiseră când fuseseră ființe omenești și uneori încearcă să zboare înăuntru pe fereastra vreunei odăi de copil.”

Pe insula păsărilor din Grădina Kensington, străjuite de bătrânul Solomon-Cronc, trăiesc numai păsări ce se vor preface, mai târziu, în copii.

„ Orice copil poate să-și aducă aminte așa ceva dacă își apasă tâmplele cu mâinile, fiindcă toți copiii au fost păsări mai înainte de a fi oameni și de aceea sunt ceva mai sălbatici în primele săptămâni și simt un fel de furnicare la umeri, acolo unde le-au fost aripile.”

…„și poate că toți am zbura dacă am fi tot atât de siguri c-o putem face, cum fusese Peter Pan în seara aceea.”

Și orice copil a visat să fugă de acasă ori măcar să rămână o seară în parc după închiderea porților. Pentru că în orice parc, dar mai cu seamă în Grădina Kensington seara apar zânele. Și spiridușii. Și cine n-ar da orice să-i întâlnească?! Numai că puțini sunt acei care au curajul să-și lase mama și să se aventureze pe cont propriu să descopere o lume ascunsă vederii adulților. „ Pe vremea când erai pasăre, cunoșteai bine zânele și spiridușii, iar când ești copil mic îți mai aduci aminte multe lucruri despre ei și e tare păcat că nu poți, atunci, să te-apuci să scrii, fiindcă pe urmă începi să uiți și am auzit chiar unii copii au declarat că nu văzuseră nicio zână.”

Și dacă ați uitat cum au apărut pe lume zânele și spiridușii sau v-ați lăsat păcăliți de explicații savante iată aici secretul:„ Când primul copil mic a râs pentru prima oară, râsul lui s-a spart în mii de bucăți, care au luat-o la goană în toate părțile. Și uite-așa au apărut zânele și spiridușii.”

Cartea e mai mult decât atât și nota sa amară am să vă las s-o descoperiți citind-o. În seara asta am vrut să mă opresc doar la elementele fantastice delicate cu care uităm să ne mai mângâiem copiii la ceas de seară. Dacă am face-o, am merge poate în Grădina Kensington sau în orice parc și copiii noștri i-ar lăsa lui Peter o jucărie sau o hăinuță (pentru că, știți, el și-a rupt cămașa de noapte și a dat-o păsărilor să-și clădească cuiburi).

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s