Bărbatul care nu voia să se dea jos din pat – DAVID LODGE
Polirom 2017
Cu prefaţa şi postfaţa autorului
Traducere din limba engleză şi note de Radu Paraschivescu
(citită de Sorana)
Howdy, people! Printre cuvintele pe care le scriu acum se rostogolesc boabe de mazăre şi scot capul vrejuri de fasole. Stau cu o caserolă de ghiveci în faţă, căreia, ca să pot scrie (în timp ce mestec), îi închid capacul. Este o zi obişnuită, în care mănânc altceva decât am gătit eu. A trecut aşa de mult timp de când am gătit ceva, orice, încât dacă întâmplător îmi răsare în minte întrebarea ”oare am închis gazul?” mă umflă râsul. Am descoperit un catering destul de bun şi de ieftin. Şi mi-a pierit cheful de bucătărit.
Oricum, de când a dat colţul ierbii, acasă înseamnă cafeaua de dimineaţă şi somnul de noapte. În rest, mişun pe coclauri.
Nici la capitolul citit nu pot spune că stau grozav. Sau mai bine spus la capitolul chef de scris despre ce am mai citit. Pentru că n-am descoperit încă vreun serviciu de catering în direcţia asta, încă citesc. Dar când să leg ceva despre ce şi cum, îmi piere tot entuziasmul. Vreau numai să citesc şi să mişun pe coclauri.
Uite însă că David Lodge m-a făcut să-mi revizuiesc atitudinea şi să vreau să recomand această cărticică de opt povestiri a celebrului romancier britanic. Luaţi-o cu voi în vacanţă, e perfectă. Vă şi distrează, vă pune şi pe gânduri (sau nu).
Prima poveste dn volum este şi cea care dă titlul acestuia. Un tip copleşit de tot ce înseamnă viaţă decide într-o bună zi să nu se mai dea jos din pat. Se gândeşte la ceilalţi, care încă găsesc energia să facă faţă rutinei zilnice:
Da, dar lor le e uşor. Încă le place viaţa.
Bărbatul este căsătorit şi are doi copii şi serviciu. Nu ştim ce vârstă are (nici el și niciunul dintre personajele (toate foarte secundare) întâlnite în poveste). Nu ştim nici unde locuieşte sau cu ce se ocupă. Şi, în esenţă, niciunul dintre aceste lucruri nu importă. Acest bărbat pot fi eu şi poți fi și tu. Şi probabil că şi suntem, uneori. Iată, spre exemplificare, dialogul cu medicul chemat să desluşească problema lui.
– N-aveţi niciun motiv să nu vă daţi jos din pat, domnule Barker.
– Ştiu că n-am, răspunse el, dar nu vreau.
Bineînţeles, tot şpilul constă în felul în care alege Lodge să rezolve povestirea. Să-mi spuneţi cum vi s-a părut 🙂
cimbru & literatură 