Lecturi de vacanţă

Case, trenuri si andrele

Ariana Rosser Macarie

Editura Humanitas, 2016

citită de Oana

Parcă ai sta de vorbă cu o bătrână doamnă în tren. Confesiunea Arianei, ajunsa la şaptezeci şi ceva de ani se mişcă molcom (în aproape 400 de pagini), pe cele trei coordonate anunţate în titlu: casele pe care şi le-a transformat în acasă, căile şi drumurile pe care a trimis-o viaţa şi geniul tricotatului, dublat de nevoie, care a împins-o de colo-colo şi i-a facilitat întâlniri, experienţe şi momente de reală reflecţie asupra propriului parcurs.

Ariana e o femeie plină de haz, deloc îngăduitoare cu sine, care priveşte fără mânie în urmă. De aici şi tonul cvasi-jovial pe care l-am perceput în scrierea domniei sale. N-am să vă stric bunătate de lectură deşirându-vă înşirându-vă detalii, dar mi-a plăcut teribil de mult descrierea perfidului Albion în care a ales să convieţuiască cu cel de-al treilea soţ, David! O, da! Şi David e de poveste! Dar să le luăm pe rând: nu trebuie uitat faptul că Ariana, coaptă bine la cei peste patruzecide ani când hotărăşte să emigreze, vine din spaţiul mioritic, abia scăpat de lipsurile şi privaţiunile comuniste. Şi, cu uimire descoperă că englezii se supun voluntar unui stil de viaţă auster, de-a dreptul respingător şi de neînţeles: “Chiuveta însă mi s-a părut o capodoperă a geniului viclean englezesc, cu robinetele ei separate, neştiutoare a mixa apa, indicate doar pentru duşuri scoţiene.” Apa: drămuită şi ea. Duşul incriminează din start mai ales musafirii. Doar câteva minute de giugiuleală cu el şi privirile lui David când la ceas, când la tavan, unde e buba, trădează o fierbinţeală interioară în creştere. Când se îmbăiază el, aşterne numai un preş subţire pe fundul căzii, suficient cât să-l vânture cu o cană turnată în cap, pe principiul fântânilor arteziene-bineînţeles, fără atâta risipă.”…”Sunt şcolită permanent cum să mă spăl pe dinţi cu paharul, cum să golesc tubul de pastă cu patentul, cum să clătesc vasele în acelaşi recipient, chiar dacă apa devine greţos de îngălată.”

Revine şi amintirea curentului raţionalizat: britanicii nu vor să risipească energia electrică, în ţara în care soarele se arată rar. “Deşi s-au luat măsuri: becuri pentru nouă ani, cu nouă suflete. Învie greu, dar strălucesc palid. Becuri reci. Lumină servită cu linguriţa, în timp ce tu urci în dioptrii.”

Şi-acum David. De fapt, John David Rosser (Ion David Fir De Trandafir zice pe la începuturi Ariana, plină de entuziasm).” Sâmbătă era aniversarea mea. David proiectase o excursie ca să-mi cumpere un cadou, însă dimineaţa tatăl lui a murit şi a fost depus, în două ore, într-o cameră mortuară. Îndurerat, fiul mi-a evocat relaţia lor singuratică. Timp de cinci ani, i-a gătit, i-a spălat, i-a dus WC-ul portabil. Bea câte un păhărel cu ţuică (abia le făcusem cunoştinţă) şi mă roagă să mă mărit cu el… Luni, la o uşă obţinem certificatul de deces, la alta (da!) înaintăm actele de căsătorie.” Iar viaţa alături de David e cam tot ce şi-ar putea dori o femeie: “Deciziile în privinţa meniului fiind stabilite strict, cu gramul: cartofi, morcovi, napi-fierţi, căci ieri au fost: varză, praz şi păstârnaci -fierţi. Nu se admit lapsusuri sau toane. Puiul rece (reîncălzit devine otrăvitor) însoţeşte cinci zile garnitura de mai sus. Ora mesei-tabu. Pe minutar: 14:47 fix. Cu farfurii încinse în cuptor-un blid rece distruge orice valoare nutritivă a unui păstârnac. Legumele, invariabil patru feluri, se fierb în cratiţe separate. Ca să nu împrumute culorile sau parfumul, provocând confuzie şi dihonie. Când grădina produce 40 de conopide, se mănâncă zilnic, până la saturaţie şi fixaţie, numai conopidă. …. întreb cu speranţă: Pot să gătesc ceva ca în România? <Nu, nu vreau cu ulei, voi mâncaţi prea gras!>”

Celelalte pagini oferă portrete de familie: părinţii şi fraţii, fiul şi soţii, viaţa în Televiziunea Română şi la Radio, amiciţii şi prietenii, descrieri de locuri, cu nimic mai prejos decât ce v-am lăsat sa vedeţi aici.

Ariana vrea să lase în urmă şi ceva mai rezistent decât tricotajele admirate, lăudate şi expuse de-a lungul vremii. Şi frumos e că-i şi iese treaba cu scrisul!

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s