Les filmes de Cannes à Iaşi

(povestit de Sorana)

~ pagină nouă, unde povestim despre câte un loc, eveniment sau film interesant ~

IMG_20171020_183516.jpg

(Argument: pentru că merg la multe festivaluri (Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, Festivalul Internaţional de Film Documentar, Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere, Les Filmes de Cannes, Smida Jazz Festival) şi îmi doresc să am un loc unde să povestesc despre asta.)

Les filmes de Cannes à Iaşi

M-am pornit fără niciun fel de aşteptare. Nu mai participasem la niciun festival Les filmes de Cannes à… şi nici la Ateneul din Iaşi (devenit primul cinematograf de stat de după 1990) nu mai fusesem. Biletele (impropriu spus, pentru că totul a fost gratuit) le-am luat online. În deschiderea festivalului a vorbit tenorul Andrei Apreotesei (managerul Ateneul), care a povestit că proiectul (de aproape 100.000 de euro) a fost posibil cu fonduri europene (şi m-am întrebat din nou de ce cinematograful Victoria de la noi, din Bârlad, a trebuit să fie reabilitat cu bani împrumutaţi), beneficiază de cel mai bun sistem video şi audio din ţară şi că toate cinematografele ieşene au trecut în administraţia Ateneului.

Regizorul ieşean Cristian Mungiu a spus că asta este, de fapt, normalitatea.

Criticul de film Irina Margareta Nistor (care a fost prezentă pe tot parcursul festivalului şi a discutat cu publicul despre fiecare film în parte) l-a prezentat pe Nahue Perez Biscayart (actorul principal din 120 de bătăi pe minut, filmul care a luat Marele Premiu la Cannes), care a avut o scurtă sesiune de Q&A. Foarte simpatic.

120 de bătăi pe minut este povestea ficţionalizată a ACT-UP Paris, un grup de activişti din anii ’90 care luptă pentru drepturile celor bolnavi de SIDA. E un film bine făcut, că nu degeaba a luat ditamai premiul.

Preferatul meu din tot ce am văzut în cele trei zile este însă The Square (Pătratul), cel care a luat Palme d’Or. Mi-a plăcut în primul rând pentru modalitatea în care prezintă lucrurile: o fi totul o dramă, ce mama mă-sii, că doar viaţa se termină tragic pentru toţi şi avem parte de tot felul de rahaturi cât o trăim, dar hai să facem şi mişto de drama asta. Altă armă oricum n-avem. În plus, mi s-a părut bine pusă problema art for art’s sake: ce şi cât trebuie cenzurat când vine vorba de artă? Mă rog, un film foarte pe gustul meu. Apropo, rulează la Bârlad, în sala mică (a filmelor de artă) a Cinema Victoria până inclusiv 09.11.17.

Pe locul doi în topul personal ar fi A Gentle Creature, care mi-a plăcut pentru atmosferă şi simbolistică.

Mi-a fost greu să înghit Jupiter’s Moon, mi s-a părut imposibil de crezut convenţia pe care o propune, aşa că tot filmul am observat numai inadvertenţe. Practic, am trăit în afara lui, ceea ce l-a decredibilizat cu totul.

All in all, mi-a plăcut, voi repeta.

IMG_20171021_153551

 

 

 

Advertisements

2 Comments Add yours

  1. Bookish says:

    Am aflat târziu de festival și am apucat să văd la București doar un film, chiar în ultima zi în care rulau. Sicilian Ghost Story, bazat pe o poveste reală cu un adolescent răpit în anii 90 de mafia din Palermo. Un amestec foarte reușit de realism magic cu scene poetico-sensibile. Chiar îl recomand.

    Like

    1. Nu a fost printre cele de la Iași. Am să-l caut. Mulțumesc de recomandare!

      Like

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s