(pregătită de Sorana)
Fac parte dintre cei cărora le place să bea cafea. Mult de tot. Și sunt dispusă să încerc tot felul de variante și de combinații de gusturi. Nu mă pricep la soiuri, dar de fiecare dată când cumpăr cafea boabe dintr-un magazin de specialitate cer să fie tare și aromată.
Cred că prima dată am băut cafea cu cardamom la Arhiva de ceai și cafea, în Sibiu, pe care îl vizitam pentru Festivalul de Film Documentar Astra. Cafea la ibric, aromată cu câteva boabe verzui-maronii, de care nu mai auzisem până atunci. Mi-a plăcut foarte mult, cafeaua aceea a potențat întreaga zi.
Atunci am băut-o cu zahăr. Ajunsă acasă, am încercat-o cu miere și mi s-a părut și mai gustoasă așa. Cardamomul l-am cumpărat de pe net, de la un magazin de mirodenii, dar cred că se găsește și la plafar. E nevoie de cafea fierbinte, făcută la ibric sau la presa franceză, ca să trezească toată aroma cardamomului. Știu că mierea nu se pune în nimic fierbinte, dar eu îmi asum uneori riscuri din astea 🙂 Nu e nevoie de mai mult de trei-patru păstăi la o ceașcă medie. Cred că se și pot scoate bobițele din păstăi, dar mi s-au părut prea mici și prea de culoarea cafelei, așa că am rămas la păstaie.
E o cafea care scoate din anonimat o zi rece și întunecoasă. Și face poftă de citit 🙂
Noi mergem și anul ăsta la Sibiu, să vedem documentare și să bem cafea. Cine mai vine?
cimbru & literatură 