Trecutul e întotdeauna cu un pas înaintea ta

Trecutul e întotdeauna cu un pas înaintea ta

Ciprian Măceșaru

Editura Cartea Românească, 2016

citită de Oana

 

Eu n-am televizor și doar întâmplător am mai auzit despre Las Fierbinți, dar Strâmbeniul lui Măceșaru m-a trimis imediat la o Românie tragic caricaturală, cu tușe groase, dar a noastră, a celor de azi, ca cea din serialul amintit.

Cartea se vrea o culegere de proze scurte, care citite împreună alcătuiesc un scurt roman „puzzle”, spun unii, contemporan, minimalist spun eu, grație pasului alert și a textului golit de zorzoane literare inutile.

Personaje pestrițe cu istorii aparent banale, prezentate cu mult umor, dar și îngăduință, alcătuiesc Republica Strâmbeni, o Românie în  mic, dar nicidecum lipsită de autenticitate.

Satul lui Măceșaru e viu, alert și, totuși, încremenit într-un pattern: femeile s-au săturat de sărăcie și muncă grea și ar face orice să scape, să-și schimbe condiția (Miruna fuge cu măcelarul, Anuța se mărită cu negrul Bayode), bărbații trăiesc vieți paralele fie la cârciumă, făcând politică, fie retrăind povești din vremuri ale unui succes demult apus (vezi Timofte, fosta posibilă stea a  fotbalului sau moș Arghir, care a „trăit jumătate din viață alături de nebuni.”).

Scenele de violență domestică există și la Strâmbeni și au chiar o poveste dedicată : Diferite stiluri de luptă. Palma rezolvă multe: disputele din cârciumă, partidele se sex casnic, neascultarea pruncilor, devierea de la calea sfântă. E cea mai la îndemână metodă de a pune lucrurile la punct în satul primitiv ce aparține, totuși, lumii în care „un satelit încerca să înregistreze mesajele unor civilizații necunoscute.”

Dorința de parvenire, pe de o parte și spiritul gregar, pe cealaltă nu lasă multe șanse tinerilor din Strâmbeni: doctorița (care e altfel) e violată și se sinucide, Zicu- zis Pantera- rebel și rocker n-are nicio șansă cu Nina care vrea mușchi și, mai ales, bani!

Sfatul lui Brăiloiu rămâne valabil și nu doar pentru cei din Strâmbeni: „ -Să-ți dai copilul la școală, să-l ajuți să plece de aici, auzi?” Astfel încât umorul rămâne amar și râsul trist.