~ aleasă și povestită de Sorana ~
A fost odată ca niciodată o poveste de dragoste. Nu, nu între un băiat și o fată, ci între mine și tortul de ciocolată. Un anume fel de tort de ciocolată, cu blat moale, dar nu foarte însiropat și cu cremă nu prea dulce, din care să mai rămână cât să ai ce mânca cu degetele din castron cât aștepți în orele alea chinuitoare în care tortul stă la frigider și se face numai bun de tăiat și înfulecat. Și, în mod categoric, fără urmă de fructe sau alte bazaconii în el. Pe lângă pot fi coșuri de struguri, plase de portocale și lăzi întregi de căpșuni, dar el, tortul să aibă sufletul curat și simplu, de ciocolată. Ca să ne putem bucura și mai mult de el 😀
Așa că, dacă vă tentează și pe voi un așa desert, puneți pe lista de cumpărături următoarele:
- Pentru blat
- făină albă (180-200 de grame)
- zahăr (200 de grame)
- cacao (50 de grame – nouă ne-a trebuit mai multă ca să dregem crema de ciocolată, așa că e bine de avut o rezervă)
- unt (150 de grame)
- lapte (120 de mililitri)
- cafea (120 de mililitri de espresso zdravăn)
- două ouă
- sare (un vârf de linguriță)
- bicarbonat de sodiu (cam trei vârfuri de linguriță)
- esență de vanilie (după cum vă cere inima)
2. Pentru cremă
- ciocolată de menaj – o tabletă de 400 de grame, din care se folosesc 350 de grame – nu vă încurcați cu ciocolata de consum, e parșivă, adică de topit se topește, dar de întărit, la revedere
- smântână pentru frișcă (420 de mililitri)
- smântână (80 de grame)
- esență (vanilie, dacă vreți să păstrați aceeași linie sau rom, că merge cu ciocolata)
- sare (câteva fire)
Se ia o după-amiază ploioasă de aprilie și se purcede la treabă: se amestecă făina, zahărul, cacaua, sarea, bicarbonatul și vanilia. Se adaugă untul. Și ar trebui să rezulte pasta din ultima poză. Băleguță de dragon, ar zice Max, căruia Oana îi citește din Harry Potter.
Cu ocazia asta ne-am amintit cum mâncam noi în copilărie cacao amestecată cu zahăr. Țin minte și acum paharul roșu, din plastic ordinar, din care luam câte o linguriță, cu grijă să nu inspir vreun fir din praful de cacao, pentru că altfel mă apuca o tuse care făcea să zboare conținutul linguriței în toate părțile, dar mai ales pe așternutul alb, de cele mai multe ori proaspăt schimbat, pentru că da, îmi plăcea, ca și acum, să mănânc dulce în pat, pe atunci cu câte o carte sub nas, că n-aveam net, cum am acum 😛
Adăugăm ouăle, laptele și cafeaua. Amestecăm și obținem o compoziție pe care o turnăm, în mod egal, în două forme cu diametrul cam de 20 de centimetri (noi am cumpărat, special pentru ocazia asta, două forme de 24 de centimetri, pentru că altfel n-am găsit), pe fundul cărora punem hârtie de copt și ai căror pereți îi ungem cu puțin ulei și îi tapetăm cu făină. După ce am turnat compoziția, batem tăvile ușor de masă, să iasă la suprafață orice bulă de aer ascunsă prin ea. Prin compoziție. Sau prin masă, de ce nu.
Cele două tăvi se pun la cuptorul încălzit: una jos, dar nu direct pe cuptor, ci într-o tavă mai mare, să nu se ardă, și una pe grătarul de la jumătatea cuptorului. Noi le-am schimbat locul din când în când, să crească și să se coacă în mod egal.
Pe aragaz se pune la încălzit o oală cu apă, dar nu plină, cam jumătate. Deasupra, într-un castron, se pune smântâna pentru frișcă și ciocolata. Când ciocolata s-a topit și s-a amestecat bine cu smântâna, se închide aragazul, se ia castronul de pe oala cu apă (clocotită deja) și se lasă puțin la răcit, timp în care se aruncă apa din oală. Crema din ciocolată amestecată cu smântână de frișcă se amestecă mai departe cu smântâna obișnuită. După cum se vede, noi am făcut greșeala să cumpărăm ciocolată de consum și, oricât am așteptat să se răcească și să se întărească compoziția, acest lucru nu s-a întâmplat, așa că Oana a decis să adăugăm cacao și să frecăm la ea până se întărește. Zis și făcut. De aceea e bine să ai (mai multă) cacao în casă.
Blaturile sunt gata când trec testul cu scobitoarea. Înainte să detașăm marginile tăvilor, le lăsăm la răcit. Apoi, fiecare blat se unge din belșug cu cremă. Se ornează sau nu 🙂
Se lasă la rece și se taie o feliuță când toată răbdarea a zburat pe fereastră și ați lins toată crema rămasă după învelirea blaturilor. Glumesc, să nu mâncați atâta cremă.
E minunat dincolo de cuvinte. Pentru curățirea palatului după câte o îmbucătură și pregătirea lui pentru următoarea, se poate apela la ajutorul portocalelor, al strugurilor și al căpșunilor. Of, am mâncat două felii scriind rețeta asta 😉 Poftă mare!
cimbru & literatură 