Schiaciatta sau tartă de piure de cartofi la tigaie

Prin anii 90 exista în oraș un magazin cu delicatese. Deși destul de departe de locuința mea, îl vizitam săptămânal și nu plecam cu mâna goală: brânzeturi felurite, ciocolată, mirodenii, cafea! De câte ori treceam pe acolo mă întorceam în timp, în copilăria mea mică, atunci când stăteam cu mama la rând (tot așa, într-un magazin care nu mai este) să-și cumpere cafea, pe care o râșnea vânzătoarea într-o râșniță imensă, transparentă ce făcea un zgomot uriaș, de care mi-e dor, și adulmecam răbdătoare mirosul cafelei (care mi se mai relevă aidoma doar când mănânc boabe de cafea- când le sparg și le fărâm în dinți până la statutul de zaț), răbdătoare zic, pentru că îmi cumpăra și mie bomboane CIP în iepuraș de plastic.

Îmi lipsește un astfel de magazin, din care să-mi pot alege exact ingredientele de care am nevoie, fără să improvizez cu substitute. Pentru că, de exemplu, la rețeta de față, aș fi avut nevoie de brânză pecorino romano (sau măcar cheddar autentică, nepasteurizată) și de șuncă speck sau prosciutto de parma.

Rețeta noastră de schiaciatta arată așa (și e gustoasă):

400 g cartofi fierți în coajă și apoi (când sunt reci) rași pe răzătoarea mare

150-200 g făină albă

50 g parmezan

2 ouă

sare și piper

6-8 felii de șuncă de praga

6-8 felii de brânză

c2

Mai întâi am făcut coca pentru schiaciatta: am amestecat cartofii rași, făina, brânza parmezan, ouăle, sarea și piperul. A rezultat o cocă destul de fermă, pe care am împărțit-o aproximativ în două.

Am uns tigaia cu ulei (o tigaie cu diametrul de maximum 24 cm) și am întins o primă foaie de aluat pe fundul tigăii. Am așezat în straturi șunca și brânza (măcar câte două straturi fiecare) și am acoperit cu un capac de cocă.

 

Am prăjit pe ambele părți (cartofii fiind deja fierți nu e nevoie de procesare îndelungată) și când brânza a început să dea pe dinafară, am scos schiaciatta pe o farfurie, am împărțit-o și am mâncat-o. Alături i-am așezat o salată improvizată dintr-o jumătate de avocado stropit cu ulei de măsline, în care am pus roșii cherry, spanac și măr ras. Merg grozav împreună.

A mai rămas o felie care ne-a demonstrat că e foarte bună și rece (merge luată ca pachet la școală, de minune!)

c17

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s